Lettu 226 volte

Lamentu è chjama di u castagnu : cantu è contracantu

Antò Battista Paoli, dettu Paoli di Tagliu, hà scrittu à u principiu di u seculu 20 (1903) U lamentu di u castagnu.
U Lamentu hè un cantu à una voce, pè a morte naturale di una persona , un animale o cum’è quì pè un elementu di a natura. Stu scrittu face oramai parte di u nostru patrimoniu. Hè unu di i più cunnisciutu di l’autore
Stu testu hè da mette in parangone cù A chjama di u castagnu di Ghjuvanteramu Rocchi, esciutu in u 2005 nant'a u dischettu À voline più di Feli. Puderia esse cunsiderata cum’è un contracantu, una risposta à u lamentu di u castagnu di Paoli di Tagliu.


Paoli di Tagliu, in 27 sestine ottunarie, palesa a situazione suciale è ecunomica di l’isula per via di a sfruttera massiccia di u castagnu à quella epica.  U castagnu persunificatu cundanna senza altru u corsu. U mette in accusa é « li dichjara a guerra » li predicheghja una fine mischina è disgraziata.
 
À leghje à GHJuvanteramu Rocchi, capimu chì ellu dinù vole palisà a situazione suciale è ecunomica di a Corsica d’oghje.
L’arburu hè persunificatu è si sente tralasciatu cum’è in u scrittu di Paoli di Tagliu, ma  u mezu stilisticu maiò adupratu da l’autore hè l’aleguria. A Corsica mamma chì pardona è prutege i so figlioli ingannati, persi in e so scelte di sucetà. Sta chjama piglia à partitu u Corsu da ch'ellu volti à a terra.

Lamentu di Castagnu à u corsu
Or chì l’averaghju fattu À lu Corsu cusì ingratu Chì m’hà fattu la sintenza È à morte m’hà cundannatu Senza sente testimoni Nè cunsultà lu ghjuratu
M’hà dichjaratu la guerra Cum’è à un veru malfattore M’hà messu li sbirri appressu Chì m’attaccanu terrore O Corsu rifletti un pocu Versu mè sì senza core
Ùn sentu in tutte le gorghe Chè tintenne è tintinnoni Bestemmie di mulatteri Lu fiscu di li sigoni È di muli carri è trenni N’hè pienu strade è stradoni
Quandu la guerra hè finita Chì serà di tè meschinu? Zappa puru lu to fornu È chjodi lu to mulinu! Parterai per lu mondu Errente senza un quattrinu
Ma ti poi sempre rimette Di tutti l’errori è sbagli Mandali à fà le sighere À issa mansa di canagli Cusi abanduneranu L’usine cù li travagli
È lu to caru castagnu Resterà duv’ellu hè natu À lampatti lu so fruttu Tantu dolce è inzuccheratu È cusì serai o Corsu Da tutti invidiatu.
Paoli di Tagliu A chjama di u castagnu
Da e radiche fonde Sinu à tuccà cimali Mi sentu sanguipestu È membrimaculatu Eppuru nun ti vogliu Mandà à tribunali Ùn si lampa ghjasteme À chì hè statu ingannatu
Sì tù fusse dispostu À sente a mo chjama D’ogni cosa ch’accorre Ùn resterie in brama
Compia a diraschera È putatu u seccu Torna appena d’amore Cù a bella stagione
Pensa à fà pulizia Di curtecce è pulescu È ùn teme penseri Pè fretu o nivaghjoni
Ùn ti mancherà nunda Nè legne nè ligname Frutti ne lamperaghju Da cacciatti ogni fame
Ùn pretendu eiu solu Di merità a rima À l’alivu è l’aranciu Lodali quant’è prima Di a Corsica sana Fattine un paradisu D’accuncià i s’affari Sinda à l’omu decisu
Ùn ti mancherà nunda Nè legne nè ligname Frutti ne lamperemu Da cacciatti ogni fame
GHJuvanteramu Rocchi