Listinu
Lettu 128 volte

U sumere è u cane una favula di Jean de La Fontaine


<i><b>U sumere è u cane</b></i> una favula di Jean de La Fontaine

Favula tradutta da Ghjiseppu Antò Salviani

u_sumere_e_u_cane.m4a U sumere è u cane  (1.25 Mo)


U scrittu

 
Hè megliu d’aiutassi, hè a legge di a natura
 
U sumere, purtantu un ghjornu si n’hè scurdatu
Ùn si sà oghje ch’hè oghje perchè ;
Ognunu sà ch’ellu hè gentile
Si n’andava da un paese à l’altru accumpagnatu da u cane
Paria di pocu laziu, quasi penserosu ,
Tutti e dui viaghjavanu, seguitati da u patrone
Issu Patrone, stancu, finì per appilicasi : u sumere si misse à pasce
Si truvava ind’è un bellu pascu
L’erba cusi tendera.
Mancu una cardaccia, ma quessa ùn vulia dì
Ùn valè a pena di esse tanti dilicati
Ancu senza cardaccia si festighjeghja.
U nostru sumere si nè passò
Vulenteri pè sta volta !
U cane  troncu di fame
Chjamò  u sumerellu « amicu inghjuppati, pè carità
Mi sazzieraghju in pigliendu qualcusella ind’è u saccu di u pane». 
U sumere fece orecchja di mercente
Li si paria di perde u so tempu
A  sanna era piu forte !
Fece dunque u cioncu
È po finì pè dà capu «  amicu, senti
Aspetta u to patrone ch’ellu finischi di merizà,
Ti darà ciò chè tù meriti 
Senti, si disciderà frà pocu »
Frà  tempu eccu un lupu, bestia feroce, famita
U sumere pigliò paura, chjamò u cane à l’aiutu
quellu si sta fermu « Amicu, fughji, aspetendu chì
U patrone si svegli
Vai, prestu si disciderà, scappa, corri
Si u lupu ti chjappa troncali à mastucatoghja
Si ferratu di frescu, stà mi à sente
U culpiscerai senza fà forza
U cane discuria…
Sgiò lupu strangulò u pulletru chi ùn n’avia più bisognu di medicina !
Sentite o ghjente megliu feriamu d’aiutacci, sè no vulemu campà.

Jean de La Fontaine, 17esima favula, libru 8, 1678