Listinu
Lettu 134 volte

Mare riprincipiatu sempre... , un testu strattu da Prose Elzevire di Ghjacumu Fusina.

Ghjacumu Fusina hè natu in l’Ortale
 d’Alisgiani. 
Fù prufessore di lettere 
in Parigi è vultò in
 Corsica in u 1981. Fù prufessore à l’Università di Corti. Hà participatu à u Riacquistu di u settantu cù parechji scritti, cronache è puemi.


<i>Mare riprincipiatu sempre... </i>, un testu strattu da <i>Prose Elzevire</i> di Ghjacumu Fusina.

A tematica quì hè quella di u mare. Trà malfidenza è incantu, u mare affascina è impenserisce eppuru u destinu cumunu d’ogni isulanu hè d’esse trà isse duie realita.


Dice u pruverbiu nustrale « Loda u mare è teniti à a terra»... Pare quessa verità primiera di a Corsica, muntagna posta à meza acqua è l’omu corsu, cum’è ogni isulanu, si misfidò sempre di u mare stradone di tutti l’invasori. Ma per via marittima ùn ghjunsenu micca solu nimichi da sterpacci : u Mediterraniu hè sempre statu u locu di u passà è veni di l’idee, u locu di u scambiu, u locu di u rivittulime culturale di sempre... « Corre i mari », « sulcà u mare » riprisentò per uni pochi di Corsi, masimu i Capicursini ma micca solu elli, a voglia suprana di u viaghju è di a scuperta, chì l’odissea pare stata sempre cumpunente di u sognu di tuttognunu, cum’è sì a libertà cù l’onda fussinu liate abeternu in una dialettica di u parte è di u vultà, nanna d’alta puesia, rispiru ubligatu di l’isula quale ella sia; « Homme libre toujours tu chériras la mer » ùn disse u pueta ?
Difatti, u misteru di l’acqua nustrisce a puesia di l’omu à dì quandì u mondu hè mondu : sò nati cusì pinsamenti è sintimi chì li ballanu in a memoria cù a musica di e sirene, piantu è risa, musica eterna, gioia è periculu à tempu, ciò chì trae ma impaurisce dinù... L’omu feghja ver di l’orizonte, à core inchietu ma vulintariosu di scopre venti, di move è di vucà. È a vuciuccia di u pettu li stuzzica l’anima; andà o stà ? Francà u pozzu, vince u risicu o appiuppiulassi infrizzinitu. A quistione saria chì nisuna di e risposte ùn suddesfe affattu, nisuna ùn ci colma nè asserena : a verità di l’isulanu hè à mezu à terra è acqua, verità appesa, verità incappiata, verità affannata, verità d’ogni vita umana, chì facile ùn hè mai è facile ùn sarà.
Mettia Pagnol in bocca à Panisse : « Si vous voulez aller sur la mer sans aucun risque de chavirer, alors n’achetez pas un bateau, achetez une île! ». Pare evidenza in burle burloni, ma l’isulani sanu ch’ellu ùn hè issu parè ghjustu chì l’isula ùn hè battellu di sicuru, ma mancu hè terra ferma di cuntinente !
Ghjacumu Fusina, Prose Elzevire, La Marge Édition, 1989