Listinu
Lettu 137 volte

Dopu à a bucata, strattu di Macagni d'Alanu Di Megliu


<i> Dopu à a bucata</i>, strattu di <i>Macagni</i> d'Alanu Di Megliu

Lettu da Marianne Suzzarini

dopu_à_a_bucata.mp3 dopu à a bucata.mp3  (2.7 Mo)


U scrittu

Dopu à a bucata

À Ghjuvanna li era sempri piaciutu u mesi di sittembri, ma affaccindata ch’idda era appressu à a so bucata, ùn ci facia tantu casu. I so mani sgualtri pistavani è vultulavani i linzoli resi pisii da a truscera. Ghjuvanna era zitta. È mancu avia asgiu di dà capu à i pochi chjachjari di Cicchè, una bunifazinca chì lavava à cantu à idda. Nò. I so mani pistavani è vultulavani i linzoli bianchi. È gira è volta è pesta. I grani di u sudori falavani pianu pianu à l’incontru di u saltulimi più vivu di l’acqua sbattuta. Paria chì a menti di Ghjuvanna siguitessi u garbu di i so mani è chì, nantu à i linzoli turnati pagini, si stampessi u so ricordu adduluratu.

A so disgrazia era principiata incù a dichjarazioni di a guerra di u 14, tredici anni fà. Era solu di sei mesi spusata quandu Ghjaseppu, u maritu, fù chjamatu. Ghjaseppu era piscadori. Appartinia à una di issi famiddi di l’isuli napulitani scalati in Bonifaziu cinquanta anni fà par fà a pesca à l’arigusti.
Ghjaseppu era un omu grandi, furzutu, cù l’ochji à pena infarchittati di a ghjenti di u mari. U so sguardu piddava sempri u luntanu, u fundali. Ghjuvanna, idda, iscia da Ghjunchettu, un paesi di u Sartinesu. Ghjaseppu ci cuddava à venda i pesci di a costa di Murtuli. S’erani visti parechji volti, po s’erani missi in parolla. À u principiu di u matrimoniu erani un pocu com’è trà furisteri ; scumpariani ancu i parlati. Ma à pocu à pocu l’affari s’erani apparinati è à Ghjuvanna, a sera, li piacia à inguttuppà si pianu pianu à a spadda di u maritu. À iddu, i capiddi sciolti li faciani nantu à u pettu una sciarpa di tinnarezza chì li arricava una paci tamanta. Quand’ì Ghjaseppu fù mubilizatu, Ghjuvanna ùn sapia ancu ch’idda era incinta, ma ghjunsi quantunqua à fà li la sapè, cù l’aiutu di a so vicina, zia Ghjuditta, chì sapia bè leghja è scriva.
Hè cussì chì Ghjaseppu abbi una parmissioni è a grazia di cunnoscia u fiddolu, chjamatu Cecceccu. Fù a prima è l’ultima abbracciata...

Alanu Di MeGlio, Macagni, ed. Albiana, 2001.