Listinu
Lettu 283 volte

U Pinziglione à a radio Voce Nustrale


Stu 24 di dicembre di u 2019, una squadra di U Pinziglione era à a radio Voce nustrale per un attellu di scioglilingua in giru à i tempi di Natale. Eccu u leame per sente à l'emissione : PICHJATE QUÌ

 

U strattu di un testu lettu durante a serata :Di GHJacumu Fusisa, "E sette chjappelle" - Ed Albiana 1986 :
U Natale di Paulinu
(…) È po c'era u caracutu. I libri di scola raprisentavanu sempre ghjallichi fatti à u pinnellu, verdi cupi è originaIi pocu.
U soiu l'alburu invece era un caracutu, un caracutu cù e so fugliole ricamate è i so spinzoni à millaie, e so palluttulucce rosse.
In giru c'eranu tutti, a famiglia sana chi ci s'era messa à falli una aria di festa, affannendusi à carcallu di frisgetti culuriti, di fili d'argenta, di lampanelle luccichie è di lumignuli, di carta in argentu è di carta innurata. À a fine era un vede, era qualcosa da fighjassi à bocca aperta è zitti, è u tappu di zucca di Paulinu si imbatava di punta è si ne techjava u sguardu. Vicinu à u caracutu inciapatu di gioia cullettiva, c'era - è Paulinu ùn si ne pudia scurdà - un altru munimentu di casa, u carminone ch'ellu avia imburratu u babbu, infurnenduci u ceppu di Natale tenutu à contu da mesi è mesi, pè quella serata; issu ceppu chi diciulava solu solu à meze fiaccule è spigulava calisgine è calore in ogni latu. A u pede ci mettia sempre i so scarpucci Paulinu prima d'andà à ciunfassi in i lenzoli freschi. A surpresa, l'allegrezza saria stata pè a mane.

È unipochi di i temi chì sò stati sfruttati :

1 – U Sulstiziu :

Hè u sulstiziu un avvenimentu astronomicu chì si face quandu chì u Sole vistu da a Terra ne ghjunghje sia à u so stremu meridiunale sia u so stremu settentriunale.
À partesi di u sulstiziu d’inguernu i ghjorni allunganu. U lume ripiglia forza di pettu à a bughjura, a corsa di u sole entre in una fasa maiò. Hè u tempu di u Sol Invictus (u sole chì vince) è per i populi paganni (cum’è i rumani) era un tempu di festa. I christiani, versu 354 dc anu sceltu a data di nascita di Ghjèsu, stu ghjornu di u sulstiziu, u 25 di dicembre (secondu u calendariu Giulianu). Cum’è una data simbolica di u lume chì cresce è si sperghje . Mà à u sedicesimu seculu, quand’ellu affacca u calendariu Gregurianu, u sulstiziu cascherà u 21 di dicembre eppuru u 25 fermerà a festa di a Natività.

2 – A veghja :

Oghje quand’ellu  si pensa à a veghja di Natale, al di la di u fattu religiosu,  si pensa prima à u bullore di a festa, di  u ripastu , à u cumbugliu di i ghjoculi pè i zitelli,  i regali pè i maiò si pensa ancu assai à u decoru di a casa … ci vole à sapè chì l’affari ùn si sò micca sempre passati cusì.
 Di fatti , a carità christiana è a tradizione d’accolta di i Corsi chè no cunniscimu, vulia chì à sera di natale ci fussi sempre un piattu in più , pè u puvarellu o pè riscalta a persona scalata in paese , pè a messa o altru.
Ùn diceriaghju micca chì sta tradizione sia propiu sparita chì s’aprenu sempre e porte à l’amichi è à i parenti a sera di natale.
Ci era tandu un altru fattu,  ch’ùn aghju micca cunisciutu è chì mi pare esse un usu sparitu, omancu in Casinca, quellu di e sette veghje Di fatti prima a messa di mezanotte in certe regione di Corsica cum’è à Balagna, Castagniccia, Fiumorbu,… i giovani mettianu à girà e case. Andavanu à fà à veghja in 7 case sferente, è ognunu purtava un pezzu di legnu (ceppu, capifocu, rochju…) da alimenta u focu (simbulizendu u calore , a sulidarità a luce nova) è sparte bombò casani è vinu cù l’amichi è i vicini.
 
U focu natalescu :
Si sà chì in tutte e feste pupulare è pagane, u focu tene propiu un postu impurtentissimu. Incende  un focu in piazza publica o in piazza di a chjesa a vigiglia di Natale hè un usu  sempre presente ancu oghje in parechji lochi di Corsica. Di  fatti,  u focu hè quellu chì stringhje  a cumunità, chì addunisce, chì riscalda i core di a  ghjente in giru à a luce di a sperenza.
Preparà u fucaracciu  hè un arte. A raccolta di e legne principia i primi ghjorni di dicembre. Ognunu s’impegna chjuchi è grandi, è pè i i zitelli hè una vera festa. Dà li miccia pò intratenelu sinu à u 25 di dicembre travolta sinu à capu d’annu hè una vera sfida  pè ognunu.
Lucia Desideri, in l’almanaccu corsu, ci parla di una  tradizione chì ghjè esciuta direttamente di u rituale di u focu paganu (micca benedettu da i preti)  chjamatu u cunfocu : A sera di Natale, per dà forza à ognunu è preparà l’annu novu, si mette legne in u focu quant’ellu ci hè persone in casa pò si face ancu una preghera pè i morti.
Caminu, oghje ùn ci n’hè micca in tutte e case, ma quelli chì l’anu u incendenu. Ci mettenu un Capifocu di lecciu  , vale à dì rochju maiò , chì hà da tene tutta a notte è chì si cunsuma pianu pianu è hà da sparghje assi calore..
 Per compiu nantu à u ceppu di Natale diceraghju chì issa simbolica d’origine pagana à ritruvemu in forza in pastizzeri cù i so dolci in forma di ceppu.

3 - U Ghjallicu - u Presepiu - E decurazione

Versi l’annu 30, di u seculu scorsu, c’hè un’unifurmisazione di e feste di Natale. Tandu, pianu pianu, s’introduce simbuli novi per festighjà a nascita di u bambinu ; Ne i spazii publichi, si vedenu decurazione,  nasce u persunnagiu di  Babbucciu Natale cù in giru tutte e marque natalesche cum’è u ghjallicu, e ghirlande, i lumi è i regali. Simbuli ch’ùn anu più tantu à chì vere ne cù a dimensione religiosa ne cù l’arburi aduprati nanzu cum’è u caracutu o l’arbitru (cunsiderati elli cum’è arburi di vita chì traenu i ciculi, a rinascita, a divizia è a fertilità).
À tempu, in u spaziu familiale, apparisce u presepiu (d’origine pruvenzale) è u so usu si sperghja in tutta a sucietà dopu a metà di u seculu 20. Ghjè cusì chì Natale diventa u tempu induve a religione à menu piazza à prò di a manifestazione di a sucietà di cunsumu. Una celebrazione di a ropa à buzeffe.


Canzona di Natale cantata da a Scola di cantu di I Muvrini è scritta da Ghjuvanteramu Rocchi.