Listinu
Lettu 283 volte

A serva , una nuvella di Pasquale Ottavi

Natu in u 1956, di a Soccia. Oghje à a ritirata, fù prufessore in Scenze di l’Educazione à l’università di Corsica. Hà scrittu prosa, puesie è parechji libri d’amparera di u corsu.
Cù « A serva », nuvella rialista l’autore pinghje l'inugualità suciale è a durezza di a Corsica di una volta, sin'à sbuccà annant'à u tragicu.
Alanu Di megliu di stu scrittu ne hà fattu un’adattazione puetica cantata da u gruppu Voce Ventu.


<i><b> A serva </b></i>, una nuvella di Pasquale Ottavi

A giuvanotta avanza in lu curridore di a casa signurile, grevu di silenziu,in tantu di pisà a stanghetta è di dà l’invitu casanu à a caldiana traiendu l’usciu. Un’ antra volta s’innumidisce a faccia po si dà curagiu à esce : sottu à u frundame, mancu un alitu, in piazza nimu, hè inghjunu à l’ascosu.

Compiu ch’ella hà a cullaziò, a Signora hè andata à riposassi è u Sgiò u so caffè u s’ingolle pianarellu. U so sguardu suveta i to gesti, hè attente à u minimu rimore ch’è tù poi fà. A so brama ti vene addossu è t’incappia. Tù passi è veni, scumbatti è ùn avventi nulla. Quellu s’arrizza è si ritira in stanza soia senza dì nulla. Tù, compiu ch’è tù ai, cacci u to scurzale è acconci i to capelli ghjandaghjini. Ricoglie a manghjusca ind’un tuvagliolu, quella ch’è tù ai da purtà in casa, l’aspettanu sempre i chjuchi, po ti ne esci in curridore. A casa hè muta, bughja, ogni cosa abbambanata. Ti faci avanti, lebbia, sin’à in punta di a scala. A stanza di u Sgiò, hè sgrignata a porta, fideghji passendu, in fughjoni, in più bella... Millu davanti à tè, à tocca tocca, in punta à a scala, cù a so dintera bianca è i so capelli muscanti à brigliantina ! È ghjà t’hà inguantatu u polzu...
Anghjula, o À, ùn ci entri ! Prima cà tè sò state tante, e serve è ancu l’altre, masimu e serve, in tempi di u babbu era aghjà cusì è cun ellu torna à Vignale. Anghjula, o À, ci vai. Arresa. Ti lasci fà. Hè vera, bellu omu hè, musca, cù e donne ci capisce, hà stu fascinu chì nimu li risiste. Tù ùn ci fussi mai intruta o À in quella stanza. U me amore l’ai sacrificatu, avà, a cucculata a l’avete minata tramindui ; aspittava imbisgialitu ch’ella li falessi in capu. Secca, à mezu fronte. Cun versu. Un colpu solu. Po polzu. Tazzatu. Eccu, sò sprifundatu oramai. (...)
Sò scorsi i mesi. A serva, senza anscià, hà doppia faccenda, quella di a casa è quella di u lettu. Ma Signora mai sarà. Gattivu po ùn hè l’omu : robba li ne dà, po quellu bigliettu, in casa ind’è ella stanu à pocu pressu.
À mè mi s’hè sparita a risa, cum’ è s’ella ùn ci fussi mai stata in bocca meia, mi s’hè spenta a voce, impruvisate più. Eiu zappu è tù scumbatti...
Hè passatu un annu, in casa signurile ci hè l’aligria. À l’usciu, l’arcu di bussu musca. Oghje quì hè gran matrimoniu : anu da esse unite e duie famiglie più ricche di u cantone. A moglia tantu bella ùn hè ma a mità di a piaghja hè soia. U Sgiò sarà ancu più Sgiò, a Signora ancu più Signora, i ricchi ricchi ancu di più. Tantu e donne l’avarà listessu ellu, chì li piacenu sempre. A moglia quella curarà e serve, darà ordini è cumandi. Curarà à tè, o À.
Ma chì ai fattu ? A to giuventù a t’hà scruccata. U prezzu di sta scruccunaria l’ai in corpu, a sai. U bastardacciu l’avarè da tene tù. A vargogna l’ai messa in casa toia, chì nimu a sà. Sì, eiu. T’avaria rispittatu eiu. Ùn m’ai mancu datu capu, nè quand’e ti truvava à spassu nè quand’e affaccava in casa à truvà à babbitu è à to fratellu : si parlava di e ghjurnate. Tù surridii è scappavi : eiu inciuffava d’amore. Invece avà, a cagione di a to vargogna l’ai à mezu corpu. Ma chì ai fattu ? Ti tengu cara. Eiu ùn la ti pudia dì cusì chì ùn si face ma u Sgiò ellu a to giuventù a t’hà furata : avetti basgiatu eiu à meza piazza, chì tandu ùn ci era falata a scumunica ! (...)
Ùn fà quessa o À. Ai persu a to giuventù, tù ùn aghji da perde di più. Lascia fà à mè. Quessa tocca à l’omi. Innò o À, era accantu à tè è aghju capitu. Scimità n’ai fattu abbastanza : quand’e aghju vistu affaccà u ceppu di a catana, mi s’hè parsu di rinvivì. Lascia fà à mè chì sò un omu. Mì, fideghja, a catana a pigliu eiu, mi torra à corre u sangue in le vene, sò vultatu da morte in là. Inghjunu ride è ciarla, u pueta in capu u so brinchisi l’hà appruntatu. Eiu stringu u chjodu. Quattru colpi. Nantu à u vistitu di a Signora correnu e sanguinicce. U sangue di quellu chì t’hà ingannatu. Guarda, hè finita. Mi sentu megliu. Rinvivitu. Ai vistu ? Sò un omu. Ùn mi dà a manu, ch’elli ùn capiscanu. Eiu sbruglià mi sbrogliu. Mì, ùn sentu più nulla aghjà. Nè brioni, nè pienti, nè ghjasteme.
Mi tribbianu, ùn vole dì, t’aghju vindicatu. Eiu sò in paradisu.
O À, sta volta po m’ai capitu. Vaitine tù, varca u mare, vai ind’è tù poi. Allevalu u to ciucciu, bastardu ùn hè chì hè u to sangue. Ma s’ellu era statu u meiu... Eiu, o more quì o sò tanti anni in Caiena. Anghjula, o À, ùn pinsà più à mè : sò un zappaghjolu eiu, piovenu i colpi, mi vene u sangue indi l’ochji. Induva sè la me nice ? Ma quantu ti tengu cara !
Pasquale Ottavi, U ghjornu ch’ellu vultarà, ed. Albiana/CCU, 2003.
 
 

Puesia "A serva" di Alanu Di Meglio

Alanu Di Meglio
Natu in u 1959, di ceppu bunifazincu. Fù stitutore,
prufessore, nanziu d’esse
 prufessore circadore in sociulinguistica è didattica di e lingue à l’Università di Corsica.
Hà scrittu nuvelle è puesie è parechje canzone, 
A serva fù una di quelle chì ebbi u più gran successu.

 

Eiu paisanu fieru
Ghjurnatantu è disgraziatu
Vogliu cantà l'addisperu
Di lu mio amore scunciatu
Anghjula pura è fantina
Di u veranu più bellu fiore
Si n'andò quella matina
À fà serva à li signori.
Anghjula Anghjula mea
A ruvina mi purtasti
Stu ghjornu duv'è n'andasti
In li sgiò
È ne francasti lu purtò
 
L'estate l'aria infiarava
Eri stanca à la funtana
A to ciretta pisava
Sott'à quella sciappittana
Eiu rozu travagliadore
Ùn truvai mai la stonda
Ellu giovanu signore
Bellu ti girava in tondu
Anghjula Anghjula mea
Fù cusì nun ricusasti
A to giuventù li dasti
À stu sgiò
Chì in la so casa t'ingannò
 
Trà a cardellina è u corbu
Matrimonii ùn ne pò nasce
Puru un criaturu in corpu
U sgiò ingratu ti tralascia
Stu ghjornu era festa in piazza
Misurasti a to sciagura
Spusava una di razza
Ricca di ceppu sicuru
Anghjula Anghjula mea
Issa pistola ch'è tù purtasti
A ti cacciai, ùn la mi dasti
È u sgiò
Fù la mio manu chì u tumbò

 
 


Voce Ventu canta "A serva"